luni, 26 aprilie 2010

Frumoasele străine


Mircea Cărtărescu

Frumoasele străine

Humanitas


Umorul, satiricul şi grotescul au fost dintotdeauna, în volumele sale de versuri, în Levantul şi-n Orbitor, în Enciclopedia zmeilor şi-n De ce iubim femeile, a doua coardă la arcul lui Mircea Cărtărescu, alături de cea onirică şi vizionară. În Frumoasele străine ele sunt coarda dintâi. Puţine cărţi din literatura româna de azi îi pot sta alături ca naturaleţe a povestirii şi ca ubicuitate a comicului, întins pe toate registrele, de la zâmbetul discret la râsul cu lacrimi.

Cele trei povestiri unite de aceeaşi voce narativă, destinsă şi firească, sunt filme cu camera în mână, fără nici o emfază, mizând pe sinceritate şi simplitate. Sunt road movies, mai scurte sau mai lungi, cu scriitori, artişti vizuali, poliţişti şi criminali, studente şi responsabili culturali, fantome şi cineaşti, risipiţi într-o lume mereu surprinzătoare.

2 comentarii:

Camelian Propinatiu spunea...

Veti descoperi in Frumoasele straine un Mircea Cartarescu mai putin crispat, aproape senin si vesel, dupa deplinul triumf launtric al exprimarii prin capodopera ORBITOR. In noile noastre vremuri, parca proiectate pentru cetitul cartilor, luminozitatea acestor povestiri tipic postmoderne – Antrax, Frumoasele straine (Cum am fost un autor de duzina) si Bacoviana – este binevenita.

Ionuta spunea...

Am citit cartea pe nerasuflate...mi-a placut mult.
Mi s-a cerut (in librarie) sa o compar cu o alta scriere de-a lui si nu am gasit cu ce sa o compar...
Va multumesc pentru comentariu!