O mie de cocori - Yasunari Kawabata

O mie de cocori - Yasunari Kawabata

Kikuji este invitat la o ceremonie a ceaiului unde urmează să-şi vadă viitoarea soţie. Ar trebui să fie fata care poartă un batic cu o mie de cocori. De aici începe iniţierea lui. În ceremonia ceaiului, a dragostei, a morţii, a vieţii. Iar tânărul Kikuji a ajuns tocmai în acel moment al ceremoniei când în lume nu mai există decât femei îndrăgostite.

YASUNARI KAWABATA s-a născut la Osaka, în 1899. În 1924 a absolvit Universitatea Imperială din Tokio. A debutat în 1925, şi doi ani mai târziu a devenit cunoscut prin nuvela Dansatoarea din Izu (Izu no odoriko; Humanitas Fiction, 2008), iar în 1948 şi-a câştigat definitiv notorietatea cu romanul Ţara zăpezilor (Yukiguni; Humanitas, 2007). Este primul scriitor japonez care primeşte Premiul Nobel, în 1968, motivaţia juriului fiind „măiestria lui literară, care exprimă cu mare sensibilitate esenţa spiritului japonez“. S-a sinucis în aprilie 1972, la doi ani după moartea prietenului său, scriitorul Yukio Mishima. Printre cele mai cunoscute cărţi ale sale se numără O mie de cocori (Sembazuru, 1952; Humanitas, 2000), Maestrul de go (Meijin, 1954; Humanitas Fiction, 2007), Vuietul muntelui (Yama no oto, 1954; Humanitas, 2000) şi Frumuseţe şi întristare (Utsukushisa to kanashimi to, 1964; Humanitas, 2000). Vechiul oraş imperial (Koto, 1962) este considerat capodopera lui Yasunari Kawabata, o frescă impresionantă a legendarei capitale nipone, fiind unul dintre cele trei romane menţionate de juriu la decernarea Premiului Nobel.

Sursa: Editura Humanitas