Monica Pillat auzise inca din copilarie vorbindu-se in familie despre Ioana Celibidache. Dar destinul a vrut s-o cunoasca tarziu, abia in 2009. Devenise de multa vreme o pictorita apreciata - i se spunea "surioara lui Paul Klee". Isi semna lucrarile Ioana si atat, nevrand ca numele celalalt, stiut de toata lumea, sa-i influenteze cariera artistica.
Emotionate, bucuroase ca in sfarsit se intalnisera, nepoata si matusa, acum octogenara, au stat de vorba fata-n fata, in locuinta pariziana a Ioanei Celibidache, si pe Internet. Incitata de Monica Pillat, matusa regasita si-a povestit existenta aventuroasa. Si-a deschis, cum marturiseste chiar ea, sufletul incuiat cu trei lacate.
"Ioana e viata, in fiecare moment e alta", spunea Sergiu Celibidache. Inseamna ca Monica Pillat a reusit imposibilul: sa surprinda si sa fixeze in aceste pagini portretul exuberantei, jucausei, neconventionalei sale matusi.
"Eu vad viata ca pe o jucarie care ni se da la nastere si ni se ia la capat. Jocul se sfarseste totdeauna in lacrimi. Copilului i se iau darurile, i se strica bucuria, cineva da cu piciorul in tot ce i-a fost drag pustiului. Sau, daca vrei, viata e ca o piesa de teatru. Iti joci rolul pe scena dand din tine tot ce ai mai bun, dar in acelasi timp esti constient ca, din moment in moment, cortina rosie de catifea sta sa cada, si atunci... adio joc si jucarie! Alteori am impresia ca sunt pe o plaja enorma unde, cu chiu, cu vai, imi construiesc un castel. Cand e gata, domnind in plina splendoare, vine un val si sterge intr-o clipa intreaga mea munca si straduinta. De aceea ma oblig sa rad, sa rad mereu de pretentiile noastre la dainuire." (Ioana CELIBIDACHE)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu